18 decembrie 2012

Esti ceea ce ai?

Cândva undeva cineva spunea: am atâtea probleme care există doar în mintea mea! Ce-i drept aşa-i, ne facem atâtea scenarii despre ce şi cum şi unde şi de ce, mintea noastră se agaţa de orice situaţie care poate conferi un strop de identitate.

Majoritatea oamenilor se identifică cu mintea lor. Mintea nu este ceea ce eşti tu ci doar un instrument pe care-l poţi folosi în mod constructiv sau distructiv,  majoritatea oamenilor sunt conduşi de minte şi nu invers ceea ce devine o problemă în sine atât pentru individ cât şi pentru societatea în care acesta îşi face simţită ptezenta.
Mintea se formează pe platforma nivelului social în care te-ai născut, dacă te naşti într-un mediu mai modest vei fi învăţat că nu se poate că nu ai că trebuie să munceşti din greu, nivelul de mijloc îşi învaţă noii veniţi să aibă aspiraţii înalte să să nu facă abuz etc... nivelul superior al societăţii prezintă orice membru ca fiind deja cineva înainte de naştere, că merită totul şi că este o persoană specială iar ceea ce ai este de fapt ceea ce eşti!

Ok să privim un pic aceste situaţii mai îndeaproape, este lesne de priceput că în funcţie de acesta educaţie se formează mintea, ceea ce de fapt şi de drept nu eşti tu! Toate cele trei nivele au însă ceva în comun.

Cei din nivelul inferior al clasei sociale pornesc cu un dezavantaj pentru că li se spune în mod repetat că nu se poate şi că n-au iar dacă VREI SĂ AI este necesar să munceşti din greu etc.

Clasa de mijloc spune că trebuie să înveţi să fii cinstit (sau nu) şi cumpătat aceste criterii trebuie respectate cu sfinţenie dacă VREI SĂ AI, sau să păstrezi ceea ce ai.

Cei din vârful clasei sociale te învaţă că trebuie să fii puternic abil necruţător că trăim într-o lume dură şi că va trebui să te deprinzi cu aceste abilităţi dacă VREI SĂ AI...

Din aceste exemple destul de simple reiese că majoritatea oamenilor cred că ce ai este ceea ce eşti...

Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie... Ai casa maşina job ok şi o nevastă drăguţă, tu practic trăieşti prin intermediul acestora tu eşti ceea ce lucrurile tale sunt ceea ce relaţia ta este, dar dacă într-o zi pierzi tot? Ce se întâmplă de fapt? Te pierzi pe tine, pentru că tu eşti ceea ce lucrurile tale sunt iar când ele nu mai există dispari pentru o vreme şi tu...

Asta este diferenţa între a avea şi a fi! Încearcă să trăieşti prin tine şi apoi vei putea să te bucuri pe deplin de lucrurile din viaţa ta. Află răspunsul la întrebarea: cine sunt eu? Trăieşte aici şi acum! Ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce este vesnic iar ceea ce este vesnic este momentul prezent!

15 noiembrie 2012

Motiveaza-ti mintea miscandu-ti corpul!



O tonă de articole pe site-uri, cărţi, reclame şi restu, toate puse în slujba mişcării. Toate pentru a converti omul modern întru mişcare. Şi totuşi nu prea se văd rezultatele, doar un insignifiant procent din populaţia ţărişoarei noastre fascinante îmbrăţişează un stil de viaţă sănătos. De ce?
       În primul rând cred că nu avem, noi ca naţie, o mentalitate în acest sens. Sistemul educaţional lasă mişcarea pe ultimul plan şi nu de multe ori mi-a fost dat să aud că elevii la ora de educaţie fizică joacă fotbal. Şi atunci care mai este educaţia fizică?! Nu există o cultură a mişcării, să-i spunem aşa.
      O scuză destul de interesantă este cea a bătrâneţii: “Am 30 de ani, crezi că la vârsta mea mai am timp de prostii de genul ăsta? Ce-or să spună vecinii, prietenii, familia?”
      Scuzele sunt infinite şi amuzante totodată, de la timp până la mai ştiu eu ce. Însă este un risc pe care oamenii şi-l asumă doar teoretic, când ajung în punctul în care nu se mai poate face nimic apar regretele împreună cu eternul şi fascinantul “dacă”!
       Materialul de faţă nu-ţi va oferi marea cu sarea şi nici nu va reinventa roata, sunt lucruri pe care le ştii sau nu. Menirea acestei cărţi este să tragă un semnal de alarmă. Să aducă un plus de motivaţie în a-ti schimba modul de viaţă, deoarece fizicul este strict legat de minte, nu pot exista una fără cealaltă, de aceea este indicat să le avem pe ambele în formă maximă!


13 noiembrie 2012

N-ai aflat ca e imposibil?


Ce te opreste sa poti?



Unii oameni reuşesc "imposibilul" pentru că nu ştiu că acel lucru este imposibil! Nu au fost acolo când ceilalţi oameni au hotărât că este de nefăcut şi nu a putut căpăta convingerea limitativă că nu se poate.

Un tânăr care a adormit la ora de matematică. S-a trezit când sună de ieşire, a privit tablă pe care erau scrise două probleme şi le-a copiat. S-a dus acasă şi a lucrat toată ziua şi noaptea următoare. N-a rezolvat-o pe nici una, dar a tot încercat întreaga săptămână. În cele din urmă, a găsit răspunsul la una dintre probleme şi 1-a prezentat la şcoală. Profesorul a fost pur şi simplu uluit. S-a dovedit că problema pe care o rezolvase elevul era considerată ca fiind fără soluţie. Dacă elevul ar fi ştiut acest lucru, probabil că nu ar fi rezolvat-o. Dar de vreme ce nu şi-a spus că nu se poate - ci, de fapt, dimpotrivă, a crezut că trebuia s-o rezolve a fost astfel capabil să găsească o cale de rezolvare.

9 noiembrie 2012

In era informatională comunicarea inseamna putere!


Era informaţională în cadrul căreia ne desfăşurăm activitatea fie că vrem sau nu, ne-a umplut cu tot felul de descoperiri de chei şi coduri ale succesului. Nu ştiu cum se vede de la tine dar părerea mea este că e o dezordine în informaţie şi că foarte mulţi se grăbesc să afirme tot soiul de lucruri. Nu strică să încerci şi să-ţi faci propriul drum către progres selectând informaţiile care ţi se potrivesc.

În îndelungata istorie a omenirii s-au trecut prin tot felul de faze, de la şefi de trib, la regi, împăraţi, proprietari de companii şi tot felul de lideri ai unor organizaţii "generatoare" de tot felul de influenţe. Cert este că mai mult ca niciodată avem acces la informaţie şi ni se spune că putem trăi liber că putem să fim fericiţi şi că viaţa nu este grea.

Apoi se ajunge la un curs şi la 4 cărţi citite şi aşteptam marea schimbare... care surpriză, nu mai apare!

Păi de atâtea generaţii omul a fost subjugat şi folosit şi mai ştiu eu ce, crezi că schimbarea se obţine cu una cu două? Ai de înfruntat o groază de obstacole, de la propriile-ţi convingeri până la cele ale societăţii şi sistemului ei. E mânca grea cu tine însuţi ani la rând!

Ideea de bază pleacă de la faptul că PUTEM, sau am putea... Avem exemple de oameni care au reuşit, care au făcut, au trecut la acţiune şi au realizat lucruri măreţe, secretul lor este că au vrut, au fost împinşi de o motivaţie interioară de neoprit şi până la urmă au realizat ce au vrut.
Se vehiculează foarte de ideea că întâi tre să ştii temeinic în ce te bagi şi să analizezi şi să mai ştiu eu ce... Asta-i o idioţenie! Fă ce poţi cu ce ai acolo unde eşti, acest motto este unul dintre cele mai nimerite, dacă nu începi să construieşti drumul pe care vrei să-l faci şi în realitate nu doar mental el nu va exista niciodată. Este foarte ok să vizualizezi obiectivul dar mai important decât atât este să treci şi la fapte. Şi aici treaba e la modul ca te-ai ridicat din pat şi te îndrepţi spre ceea ce ţi-ai propus să faci, nu cauţi scuze nu amâni, fă-o apoi vezi ce se întâmplă. Iarăşi mai auzim prin diverse locuri de la diverşi indivizi că-ţi trebuie talente speciale bani relaţii şi restul, dar ăştia n-au făcut nimic niciodată, de unde ştiu ei? NU ştiu!

Trăind printre oameni, avem nevoie de ei pentru a ne atinge obiectivele la fel cum şi ei au nevoie de noi, unii fără alţii am fi nimic, asta este clar. Bun dacă trăim printre oameni facem afaceri cu oameni şi nu cu extratereştri ar trebui să ştim că un lucru demn de luat în calcul este comunicarea. Abilităţile de comunicare în zilele noastre înseamnă putere.

Sunt două forme de comunicare care crează şi definesc propria noastră lume. Cele interne şi cele externe. Cele interne sunt lucrurile pe care ni le spunem nouă, despre noi despre alţii, aceste gânduri generează imagini convingeri, despre noi despre alţii, prin intermediul acestui dialog interior creăm atât lumea interioară cât şi cea exterioară.
Apoi comunicarea exterioară care reprezintă, acţiuni fizice, posturi ale corpului nostru, cuvinte, tonalităţi. Marii oameni ai tuturor timpurilor au ajuns aşa prin intermediul comunicării, atingând gândurile sentimentele şi în final acţiunile unor oameni.

Nivelul maiestriei în comunicare determina nivelul succesului tău din punct de vedere personal, afectiv social şi financiar. Dar cel mai important este cum simţi succesul în interior, foarte important fiind felul în care comunici cu tine insuţi!

29 octombrie 2012

Magie?


Eşti ceea ce gândeşti!

Puţini oameni dau importanţă gândurilor, ceea ce nu e un lucru chiar inspirat, pe lângă faptul că gândurile noastre ajung în subconştient, crează stări, mai emit şi vibraţii către univers, activând Legea Atracţiei. De aceea este foarte important să ne păzim gândurile, să avem gria ce şi cum gândim pentru a nu ne trezi într-o zi cu o serie de convingeri, stări, etc. Care n-au nici o legătură cu ceea ce ne dorim noi de fapt.



21 octombrie 2012

Ce fel de putere ti-ai dori?


Intr-o zi cu soare dar destul de racoroasa imi savuram cafeaua asteptand un prieten. Prietenul meu isi facu aparitia impreuna cu un amic de-al lui. Din discutie in discutie s-a juns, incet dar sigur, la ce naiba o conta in viata asta si ce nu, la ce ne dorim fiecare, unde am vrea sa ajungem si pe care drum.
Omuletul pe care doar ce-l cunoscusem trage aer in piept si spune raspicat: eu vreau putere!

Foarte interesant raspunsul, putere, da, imi suna bine si insasi rezonanta cuvantului este o hrana sanatoasa cu multe E-uri pentru ego.

Cand insa l-am intrebat ce reprezinta pentru el puterea era vizibil faptul ca ma asteptam la un raspuns mai bun decat... sa fiu un om important!

Majoritatea oamenilor percep puterea ca fiind echivalenta cu banii, manipularea, controlul, coruptia si lacomia.

Sunt oameni care le au pe acestea si totusi nu sunt deloc fericiti. Putem privi inspre politicieni, se injura unii pe altii se enerveaza se zbat se acuza, crezi ca viata lui e minunata implinita si linistita?
Acestea sunt lucruri exterioare care multumesc ego-ul doar o scurta perioada de timp apoi trebuie sa faci altceva si altceva la infinit.

Multi privind la cei ce au aceste lucruri exterioare refuza sa mai creada in propria lor putere pentru simplul fapt ca nu pot face ce fac cei ce reprezinta exemplul.

Puterea insa este un lucru interior, puterea inseamna sa te accepti asa cum esti si sa ai incredere in tine, sa o simti acolo in sufletul tau.

Puterea este ceea ce dobandesti daca-ti respecti sentimentele si esti credincios tie insuti.

Practic asa dobandesti puterea personala, faptul ca te placi te accepti si poti oferi si primi iubire, esti impacat cu tine insuti. Cand te simti puternic simti ca poti face orice iar cortina limitarii va disparea.

Cand esti puternic intampini linistit fiecare dificultate pentru ca stii ca ea contribuie la maturizarea ta. Sa fii puternic inseamna sa-ti asumi responsabilitatea pentru lucrurile care sa intampla in viata ta fara a da vina pe altcineva.
Cand esti puternic spui ceea ce crezi nu ceea ce ar trebui sa spui.

Puterea emotionala te ajuta sa scapi de tiparele emotionale daunatoare, şi îţi dă libertatea să te bucuri de fericirea şi pacea sufletească care îţi aduc adevăratul succes.


Asta înseamnă că întâi ar trebui să fii apoi să ai!

Imaginează-ţi un pet gol având capacul pus pe care vrei să-l ţii la doi metri sub apă, din cauză că pe interior este gol având doar aer se va exercita o oarecare presiune şi va fi nevoie de efort permanent pentru a putea fi ţinut acolo, aşa este puterea exterioară, când ai o grămadă de lucruri dar în interior e doar suferinţă. Dacă ai umple acel pet l-ai putea ţine mult mai uşor sub apă.

15 octombrie 2012

Ii iei cu tine pe toti?


Te-ai gândit vreodată că-ţi faci prea multe griji?
Am întâlnit odată pe cineva care mi-a spus: "eu sunt o persoană foarte bine ancorată în realitate!"
Şi a spus-o cu atâta mândrie răspândind un miros de ego încins care a umplut pe dată încăperea.

Senzaţia asta de a fi responsabil vine din dorinţa de a controla totul, viaţa noastră şi dacă se poate şi pe-a altora.
Nu spun că e o idee bună să nu ne pese de nimeni şi nimic, dar având această dorinţă de a controla tot ce e în jurul nostru de fapt tot ce e în jurul nostru ne controlează.

Cum?

Dacă nu ai aşteptări nu vei fi dezamăgit! 
Când ai aşteptări de la ceilalţi şi ei nu se comportă conform planului tău vei fi dezamăgit. Când vrei cu ardoare ceva şi încerci să aduci acel ceva în viaţa ta cu orice preţ şi eşuezi, vei fi dezamăgit, vei considera că nu eşti destul de bun...

Ideea este să fim flexibili, dacă ţinem cu dinţii minţii de ceva anume vom ajunge unde ne duce acel ceva nu unde ne-am propus noi iniţial. Chiar dacă vedem că ne abatem de la drum vrem controlul şi ne ţinem bine, până vom ajunge în cu totul şi cu totul altă parte, ratând de fapt celelalte oportunităţi.


Apropo de trăit în aici şi acum...

Tanzan şi Ekido erau doi călugări budişti care se întorceau la templu pe o ploaie torenţială. La o răscruce de drum au întâlnit o tânără frumoasă purtând un kimono de mătase, care nu putea să treacă peste un râuleţ.
"Vino fetiţo" i-a spus Tanzan luând-o în braţe şi trecând-o peste râuleţ.
Ekido nu a mai scos nici un cuvânt până au ajuns la templu. Într-un final nu s-a mai putut abţine şi a spus:
"Noi călugării nu ne apropiem de femei, mai ales de cele tinere şi frumoase, e periculos, de ce ai făcut asta?
Eu am lăsat fată acolo, tu încă o mai ţii în braţe?"

11 octombrie 2012

Ce este fericirea?


Ce este fericirea? Poate nu ţi-ai pus întrebarea asta niciodată. Am întâlnit oameni care spun că fericirea nu există, că lucrurile bune sunt trecătoare că... mai ştiu eu ce şi cum.

Mulţi cred că succesul are la pachet şi CD-ul de fericire, ei bine, cei care au avut succes ştiu foarte clar că obţinerea unui lucru material nu înseamnă şi atingerea fericirii.

De ce?

Simplu! Fericirea este o stare interioară, fericirea înseamnă echilibru, fericirea nu se poate simţi în exterior. Am cunoscut oameni care aveau tot ce le trebuia din punct de vedere material şi erau atât de nefericiţi. De ce? Pentru că interiorul lor era gol, pentru că au muncit atâta pentru succesul lor material încât au uitat de ei înşişi, de "nevoile" sufletului, să le spunem aşa.

Am urcat până în vârful scării succesului iar odată ajuns acolo mi-am dat seama că scara este rezemată de peretele greşit!

Ce înseamnă asta? Că eşti nevoit să faci ceva ce nu-ţi place, dar în mintea ta este clar că ăsta-i viitorul altfel nu există, dorindu-ţi cu ardoare obţii succesul într-un final, apoi îţi dai seama că nu eşti chiar mulţumit de ceea ce ai realizat, că nu ai prieteni că n-ai mai fost într-o vacanţă de ani şi că viaţa ta a fost robotică până în momentul actual, etc.

Nu lucrurile pe care le deţii te vor face fericit ci starea ta interioară. Şi cred că sunt atâtea exemple de vedete care au cam dat-o eronat când aparent nu le lipsea nimic.

Cu cât ai mai mult cu atât vrei mai mult, spune un proverb care se referă la lucrurile pe care le deţii, dar de ce oare este aşa? E clar că undeva este o nemulţumire, unii acumulează în neştire în speranţa că într-o zi vor fi fericiţi, e o bucurie de moment îşi hrănesc ego-ul cu lucrurile materiale dar nu privesc o clipă în interiorul lor.

Dacă pariind pe succes ai pus miza relaţiile, posesiunile, realizările, atunci ai considerat că sursă a ceea ce vrei se afla în afara ta. Poate a venit momentul să-ţi schimbi puţin viziunea asupra acestor lucruri.

Contează foarte mult cum îţi percepi viaţa, contează să fii mulţumit în acest moment cu ceea ce ai, aceasta mulţumire va genera de fapt fericirea şi îţi va garanta progresul pe toate planurile.


8 octombrie 2012

Exemplul personal? Destul de rar!

Uneori stand stramb dar inca judecand ma intreb:  de ce majoritatea oamenilor care merg la cursuri de dezvoltare personala, nu reusesc sa puna in practica ceea  ce invata acolo?

Si nu-s putini! 

Unii isi imagineaza ca dupa un curs de dezvoltare perosnala vor muta muntii cu tot cu pamant, insa dupa entuziasmul de la sfarsit efectul dureaza cam o saptamana, doua si individul e la fel de frustrat, indecis, cu zero inclinatii catre actiune. Motivele sunt multe, unul din cele mai evidente motive, de care nu prea se ocupa nimeni, este:

Bagarea gunoiului sub pres! 
Pe afara vopsit gardul, inauntru leopardul!

Ce inseamna asta? Pai la nivel de subconstient toti avem o serie de carcalaci care se manifesta in viata noastra ghidandu-ne total opus dorintei noastre. Convingeri limitative preluate din societate, teama de esec si de tot ce e in jur, etc. 
Bun, in momentul in care te perzinti la un curs de dezvoltare auzi lucruri despre schimbare, incredere de sine, abundenta, bani, iubire si restul. E minunat sa crezi ca poti, dar unii se indoesc de faptul ca ar putea chiar in momentul in care aud informatia altii o saptamana dupa :)

Ambalajul este ok! In interior insa treaba nu sta chiar asa bine. Dupa a mea parere ar trebui umblat putin la continutul interiorului...

Puterea exemplului este singura forma de educatie, spunea al nostru drag ganditor Albert E. Am obosit de afirmatia ca nu trebuie sa faci ce face popa ci doar ce spune el. Pai si puterea exemplului? 

Ei bine inca un motiv pentru care oamenii nu trec la actiune sunt acesti profesori, ca asta de fapt sunt, care te invata lucruri pe care ei nu le-au facut niciodata! Multi sunt soareci de monitor, sa-i numim asa, care invata si apoi transmit, ideea e ca ei nu reusesc sa inspire audienta, nu reusesc sa transmita acea vibratie a experientei, e foarte bine ca au invatat ca stiu si ca vor, dar sunt multi care n-au o treaba! Au avut strictul necesar intodeauna, mintea lor n-a fost supusa presiunilor de a nu avea macar un  mijloc de subzistenta, ma refer la asta pentru ca se vorbeste mult despre. Nu pot sa te invat sa devii milionar in euro pentru ca eu nu sunt asa, puterea exemplului meu ar fi zero! Dar ma pot informa si tin un curs despre asta si voi vorbi de un sistem care-ti va duce la milioane...macar teoretic, practic se observa dupa numarul acestor oameni.

Pot vorbi despre detasare despre micsorarea ego-ului despre liniste interioara, si eu sa fiu un munte de ego? 
Da, pot! Si nu putini sunt cei care o fac! 

Ma poti invata seductie dar tu nu esti un seducator, ce va fi in mintea mea? Randuri de teorie carora nu le pot da un sens, nu le pot converti raportat la existenta mea pentru ca mi-au fost transmise sec de ingineresc. Suntem oameni nu masini.
Joe V. autorul cartilor Cheia, Factorul de atractie, Zero limite, este un om care a trecut prin multe si a ajuns de la zero la mult. Cand vorbeste acel om o face din sufletul lui degajat si senin. Daca cineva este hotarat sa se dezvolte sa inteleaga sa actioneze oameni ca el pot inspira! 

Nu vom invata nimic de la oameni care nu ne inspira si care vor sa para ceea ce nu sunt, care predau ceea ce nu sunt!


27 septembrie 2012

Planul tau e: 40x4ox40?

Daca te-ai hotarat sa iti maresti cifra contului in nici un caz nu vei reusi sa o faci semnicativ plecand de la planul 40x40x40...

Asta inseamna:

muncesti 40 de ore pe saptamana...

cam 40 de saptamani pe an...

timp de 40 de ani...

Nu este nimic rau in asta, doar ca acest plan nu te va imbogati! :)

Frica...cel mai fascinat sentiment!

Mai bine sa-ti para rau ca ai facut decat ca nu ai facut! Asa spune o vorba careia eu unu tin sa-i dau perfecta dreptate.

Nu incerc a 'baliverniza' povestea ca n-am nici un interes, am intalnit si inca intalnesc batranei simpatici cu o groaza de regrete care au la pachet enuntul: ehe daca mai eram tanar...
Si cand erai tanar ce-ai facuta tatae? Intrebarea asta e bonus :)

Unii dau vina pe sistem, ca a fost ca n-a fost ca sa vezi si sa nu crezi, altii pur si simplu tac. Ideea e ca ambele categorii realizeaza ca este prea tarziu si ca nu mai pot crea acea cauza pentru a obtine un efect.

Intrebarea e de ce? De ce oamenii nu fac mai mult? De ce odata ce dau de primul esec renunta? Sunt multe de discutat pe marginea acestui subiect...

Voi fi scurt.

Lenea este prima... Mai pompos ar fi, refuzul de a iesi din zona de confort. Adica omu e relax acolo unde e are exact cat ii trebuie pentru a supravietui si isi va cultiva o viata sentimentul nemultumirii.
In schimbul serviciilor tale de zi cu zi firma ingrijeste de venitul tau de timpul tau liber de concediu de asigurare medicala somaj etc. Tu? Zona de confort!!! Este normal sa crezi ca lucrurile in viata se intampla si ca noi nu contribuim cu nimic la asta.

 De indata ce datorita unor conjuncturi se ia decizia de a inlatura lenea apare... FRICA!!!
Daca raman fara un ban? Daca dau faliment? Daca,daca si iar daca...

Frica nu te lasa sa traiesti linistit, din cauza fricii multor oameni li se amputeaza picioarele viselor care ar putea deveni realitate.

Cand te hotarasti sa faci ceva pe cont propriu ai nevoie de curaj de asumare a actului in sine si acceptarea eventualului esec. 
Ai nevoie de creativitate si de o inbunatatire a sistemului de gandire, lucru perceput de mintea umana ca fiind greu. 

Eu spun ca daca vrei sa faci ceva fa-o!!! Nu-ti lasa mintea sa genereze sentimente care sunt menite sa te impinga catre nefericire, caci vei ajunge intr-o zi in care nimic nu va mai putea fi schimbat, vei strange din pumni si te vei intreba: si ce era ma daca o faceam? 



Unii oameni prefera o viata mizera decat sa infrunte frica! 



11 septembrie 2012

Exista...

Exista trei lucruri in viata care nu se intorc niciodata:

timpul, cuvintele si oportunitatile.


Mai exista trei lucruri care te pot distruge:


minciuna, orgoliul si invidia.


Alte trei lucruri pe care nu trebuie sa le pierzi ar fi:


speranta, rabdarea si onestitatea.


Si mai sunt trei lucruri de mare valoare pe care ar fi bine sa le vezi:


familia, iubirea si prietenia!

Nu ai,nu poti,nu stii,nu ai noroc?

Sunt convins ca fiecare dintre noi a renuntat la un moment dat la ceva ce si-a dorit foarte mult, la un vis... Am dreptate? As prefera sa n-am, dar...

Sunt oameni care au incercat sa faca ceva o singura data si pe o perioada scurta de timp, apoi au spus: nu merge!!!
Sunt motive la orice pas sa renunti, mintea noastra poate scorni atatea incat daca le-am enumera pe toate am ramane profund uimiti!

 Motive sa fii un ratat si sa te plangi de asta sunt! 

Traiesti intr-o societate care nu te pune in valoare nu ofera locuri de munca, nu plateste bine nu face aia,aia si aia, nu te-ai nascut in familia potrivita, nu ai studii, nu esti frumos, esti timid, nu poti sa te exprimi corect, nu ai calitati, esti neindemanatic, ce va spune lumea, ce va crede mama daca fac asta? Nu ai noroc, nu te iubeste nimeni, nu ai abilitatile necesare...etc.

Stii ce-s astea? Convingeri...ale altora! E ceea ce auzi in jurul tau de mic, le-ai preluat adaptandu-le existentei tale. Eu personal am obosit de oameni care nu mai pot, le dau o idee: schimba-ti viata! Raspunsul vine neintarziat, ar fi frumos dar e prea tarziu... Si intradevar au dreptate pentru ca e ceea ce cred, nu se pot vedea in alt context desi si-ar dori! Daca s-ar putea sa vina cineva sa le ofere ceea ce au nevoie si...pa!

La orice pas se gasesc motive pentru a nu face! Daca stai in casa privind la tv sau te joci pe calculator sau stiu eu pe unde-ti mai pierzi vremea nu faci altceva decat sa-ti inrautatesti situatia. Si nu cred ca este greu de probat, noi suntem reali traim si simtim real, daca stai si visezi la cai verzi pe pereti, ei nu vor aparea acolo doar ca tii imaginezi, daca-i vrei trebuie sa ii pictezi, sau sa gasesti pe cineva care sa o faca, sau,sau,sau.

Este o chestiune de alegeri. Ce vreau sa fac cu viata mea? Ce mi-ar placea sa devin? Ce aleg? 
Daca o sa te uiti putin prin bibliografiile oamenilor care au reprezentat ceva in lumea asta o sa observi ca majoritatea au intampinat mari impedimente, si multe au fost de ordin emotional, au fost loviti de viata au fost loviti de oameni, dar asta nu a facut decat sa intareasca dorinta de a reusi, se spune ca esti cu adevarat puternic atunci cand iti faci o cetate din caramizile care au fost aruncate in tine! Dorinta acestor oameni de a reusi i-au facut ceea ce au fost sau sunt, pe majoritatea i-a facut nemuritori prin simplul fapt ca li se urmeaza sfaturile,procedurile etc.

Am vazut oameni cu dizabilitati fizice, care aveau o pofta de viata extraordinara, aveau vre-un motiv? Aparent nu! Dar acesti oameni au invatat sa se impace cu ceea ce sunt, au decis sa-si aleaga simtatintele si sa aiba grija de mintea lor pentru a nu cadea in depresie, astfel si-au luat biletul pentru un trai mai bun!

Daca in acest moment vrei sa faci ceva dar amani din nu stiu ce motive... Mediteaza putin si pune-ti cateva intrebari.

Vreau sa fac asta... dar, sunt prea gras prea slab prea inalt prea scund nu am haine nu ma va baga nimeni in seama,nu am bani, o fac altadata si tra la la...

Vreau sa-ti spun ca intre ceea ce esti si ceea ce ai putea fi stau motivele pentru care nu actionezi, priveste in interiorul tau si identifica-le apoi treci la actiune. Cand vei incepe sa faci ceva te vei simti mai bine, vei avea un scop, viata ta va avea un sens. 
Daca suna telefonul iar tu ramai acolo unde esti inchizi ochii si te apuci de meditat, acel telefon nu va ajunge la tine, va trebui sa faci un pas, este un obiectiv spre care trebuie sa te indrepti! Sa spunem ca nu ai mancare in frigider de indata ce observi asta constati ca ar trebui sa faci piata, dar apar motivele si rezultatul...amanarea! In cateva ore ti se face foame teribil, "rupi usa" poate in drum spre piata iti iei ceva de mancare, cumperi cele trebuincioase si te intorci, gatesti si restul... 

Trebuie sa-ti descoperi foamea de activitate, indiferent in ce domeniu o setezi sa se manifeste!

Orice ai face nu vei face bine la inceput, dar faptul ca nu vei renunta iti va garanta progresul si intr-un final vei atinge scopul propus.

Incepe in primul rand concentrandu-te asupra a ceea ce ai! Nu te mai concentra pe lipsuri, nu poti construi ceva cu lucruri care nu exista. N-ai cum, concentrandu-te pe ceea ce nu ai practic asta incerci sa faci, sa construiesti ceva cu piese inexistente.

Cu piese lipsa se poate construi cu baze foarte solide la nivel mental... Dezamagirea! Deznadejdea. Convingerea ca nu esti destul de bun de competent, etc.

Increderea in sine, convingerea ca poti le "procuri" doar din actiune, dovedindu-ti tie ca poti face ceea ce iti propui vei incepe sa capeti tu incredere in tine! Este esential.

Tu decizi daca poti sau nu, tine de atitudinea ta vis-a-vis de acel obiectiv!





29 august 2012

Retete pentru dureri de inima...

Dati-mi va rog o reteta pentru dureri de inima...

Aceasta rugaminte ciudata si destul de jalnica apartine unui barbat, caruia doctorul i-a spus ca sentimentul de neputinta de care se plangea nu are cauza fizica. Necazul lui era ca nu se putea ridica deasupra amaraciunii, suferea de o "maladie a personalitatii"nascuta din durere.

Medicul l-a sfatuit sa caute un tratament pentru suflet.

 Exista vre-o reteta spirituala care poate alina cumplita durere de inima?

Exista un soi de remediu, o parte din acesta este activitatea fizica, bolnavul trebuie sa evite tentatia de a sta de pomana si a fi deprimat! 

Un avocat ce avea un fundament filosofic solid i-a spus unei femei care se plangea de aceeasi durere, ca remediul optim este sa ia o perie sa se puna in genunchi pe parchet si sa se apuce de treaba.

Pentru un barbat remediul prescris de acelasi intelept era sa ia un topor si sa se apuce de taiat lemne, pana cand va simti epuizare fizica. Nu se va vindeca acea durere de inima dar in mod cert se va obtine un remediu.

Orice fel de durere de inima ati avea unul din primii pasi este sa va feriti de orice situatie defetista  care ar putea aparea in jurul dumneavoastra. 

Umpleti-va timpul!!!

O alta parte a leacului e sa lasati durerea sa circule in voie, nu incercati sa o opriti sau sa o alungati, aceasta practica nu fece altceva decat a indrepta atentia spre durere.


Nu uitati ca fericirea si tristetea se exclud una pe cealalta!


Exercitiu...dintr-un unghi mai pozitiv!

Puteti incerca acest exercitiu daca veti considera util sa faceti asta. Cu multa practica vor functiona in mod sigur, atata timp cat realitatea este doar un mod de perceptie...

1. In urmatoarele 24 de ore vorbiti in mod deliberat cu multa speranta si entuziasm despre tot ce va inconjoara, despre slujba despre sanatate despre viitor. Vorbiti mai mult decat de obicei si cu maxim de optimism de care sunteti capabili, despre absolut orice. Se poate sa nu va fie prea usor iar mintea va caut sa faca ce a facut si pana in prezent enumerand problemele... Ideea e sa va doriti foarte mult sa faceti asta, si in mod sogur veti reusi.

2. Dupa aceste 24 de ore, continuati! Prelungiti termenul la o saptamana, cu aceeasi vointa si cu acelasi entuziasm. Dupa aceasta saptamana, va puteti intoarce la ceea ce numeati 'realism', veti observa ca ce era acum o saptamana 'realism' este de fapt NEGATIVISM!!!
Cand majoritatea oamenilor spun ca sunt realisti se inseala de fapt pe ei insisi, sunt de fapt pesimisti.

3. Mintea trebuie alimentata la fel ca si trupul, pentru a avea un trup sanatos trebui sa facem miscare sa avem grija ce mancan etc. Mintii trebuie sa-i oferim ganduri hranitoare, depline. Asa ca incepeti chiar acum sa va hraniti mintea cu ganduri pozitive si veti fi martorul unei schimbari radicale a vietii dvs.
Si nu uitati sa aveti credinta! Sa credeti in dvs. si in potentialul infinit pe care il aveti. Ceea ce credeti va deveni incet dar sigur realitate!

4. Cautati enunturi pozitive, sau compuneti dvs. unele, invatati cate unu pe zi, iar dimineata si seara inainte de culcare repetatile in gand de mai multe ori, in acest timp simtit intens fiecare cuvant pe care-l rostiti.
O sa va ia timp sa inlocuiti programele negative din subconstient, dar sunt convins ca merita.

5. Faceti o lista cu toti prietenii dvs. apoi alegeti compania celor mai pozitivi dintre ei, petreceti mai mult timp in compania lor, nu renuntati insa la cei negativisti doar faceti o pauza in a-i mai vedea. Apoi reveniti la intrevederile si cu cei mai negativisti cand noul dvs. tipar de gandire pozitiv este bine conturat, aveti insa grija, negativismul este contagios.

6. Evitati conflictele de orice fel... Pe cat posibil evitati certurile... contracarati o situatie negativa intr-un mod pozitiv.

Secretul unei vieti mai bune consta in eliminarea acelor ganduri invechite, bolnave, moarte. Le puteti inlocui cu ganduri impregnate in credinta, noi, vitale, dinamice.

Nu va indoiti nici o clipa, o infuzie de ganduri pozitive va vor oferi o personalitate noua, o perspectiva asupra vietii noua.
 

Cele doua fete ale monedei...

 Afară plouă torenţial, melancolic şi obosit, trăgând alene dintr-o ţigară şi sorbind un vin ieftin cu un gust oribil dar care e capabil să-mi schimbe starea de fiecare dată când apelez la el, privesc spectacolul ce-l oferă natură, stropii atât de hotărâţi în drumul lor se strivesc cu putere de geamuri şi de pereţi iar şi iar, lăsându-se în voia conducătorului lor vântul care pare că-i poartă spre pierzanie, obligându-i să se izbească de tot ce întâlnesc în cale... asta e prima impresie, căci analizând mai bine, se poate observa că ei se grăbesc spre a atinge pământul, acolo unde se vor uni, acel strop care îţi atinge neajutorat geamul, este o parte dintr-un tsunami, ei ştiu că doar împreună vor putea învinge, căci asta e singurul lor scop, nu au raţiune, nu le pasă, nu-i interesează, le este egal că udă o floare sau şterg de pe harta un continent, cred că fiecare vrea să fie în faţă, de aceea se rostogolesc mereu... blândă şi neiertătoarea natură, îmi place cum sună asta... dar noi oamenii, noi ce ne dorim de fapt?
Suntem împreună şi totuşi separat, ne iubim apoi cu uşurinţă ne putem urî! De unde venim şi unde ne vom duce?
Putere!
Bani!
Astea oare sunt singurele cuvinte care ne motivează? Singurele cuvinte care ne fac să ne înclinăm existenţa către materie... câţi dintre noi ştiu oare că banii şi puterea sunt de fapt nişte unelte, nimic mai mult, şi că adevărata esenţă sunt de fapt trăirile?
Trăirile pe care aceste unelte de soi ni le pot oferi sunt atât de intense, indiferent cum le-am folosi acesta este singurul lucru garantat, trăirile, senzaţiile. Disperarea şi satisfacţia sunt vecine depinde pe care o alegi, e o chestie care ţine numai de opţiune, prin acţiunile tale tu alegi la care capăt al sabiei vrei sa fii, nu samurai  se apăra cu katana  şi cu acel cuţit, de aceste arme nu se desparte decât mort, şi totuşi atunci când este învins, i se taie capul cu propria sabie sau pentru as-i spala ruşinea trebuie să-şi facă harakiri cu propriul cuţit, aceste arme i-au stat alături toată viaţa, i-au salvat-o deatatea ori, iar acum s-a terminat, la fel ca banii şi puterea, katana şi cuţitul nu au suflet sau raţiune, şi nu le pasă dacă apară o viaţă sau o distrug pentru ele este acelaşi lucru, depinde doar de noi nu doar cum le dobândim ci mai ales cum le folosim...
 

Mai trag un fum din nociva-mi ţigara şi mă aşez pe singurul scaun rămas, închid ochii şi ascult liniştea, pentru prima oară în viaţa mea e linişte... în propria-mi realitate şi în mintea mea, sunt liniştit şi mai ales singur...

28 august 2012

De ce?

Aceasta intrebare are multe raspunsuri, si pe cat de multe pe atat de diferite. Insa este un moment cand ramanem suspendati, si acel moment apare atunci cand aceasta intrebare nu are un raspuns. Nu putem afla cu nici un chip raspunsul sau mintea noastra nu vrea sa accepte raspunsul gasit. In viata asta sunt multe lucruri care nu tin de noi, si pe care bineinteles ca nu le putem intelege... Singura solutie este sa trecem peste acest raspunsul acestui, de ce?

Vom avea ceva de munca cu mintea noastra pana sa poata accepta trecerea mai departe dar cu putin exercitiu se poate. In fata problemelor trebuie sa fim ca o frunza ce pluteste pe o apa curgatoare, cand o piatra ridica nivelul apei, frunza se ridica si ea trecand pe deasupra, nu opune nici o rezistenta fiind usoara si flexibila... Daca nu intelegem ceva nu are sens sa ne invinuim pe noi sau pe altii sau pe Dumnezeu. Oricat am urla acest Dumnezeu va ramane tacut si inchis iar vorbele noastre vor fi absorbite de eter. 

Treci peste si nu uita ca sunt multe lucruri bune pe care nu le vezi, nu uita ca sunt multi oameni buni pe langa care treci, si bineinteles de care nu-ti pasa. Daca nu poti vedea binele din jurul tau lumea va fi neagra si pustie iar tu un neinteles ce sufera...doar din pasiune!

Urmeaza-ti calea...daca ai curaj!

Foarte multi oameni raman blocati in propria lor minte, si asta nu este nimic nou. Multi sufera in tacere fiind convinsi de faptul ca nu exista nici o solutie, se complac cu stoicism si intr-un final ajung la concluzia ca asa trebuie sa fie.
Bun, sunt oameni care nu vor mai mult in concluzie nu pot mai mult, dar exista si oameni care simt ca locul lor nu este acolo unde sunt acum, simt venind de undeva din interior un sentiment puternic ca se poate si altfel ca ei sunt de fapt altcineva. Majoritatea spun ca ar fi putut fi daca....aveau bani, nu aveau copii, erau nu stiu unde bla,bla.
Desi acesti oameni simt ca ar trebui sa-si urmeze visul totusi nu o fac.

Exista o poveste reala a unui om extraordinar care a trecut prin multe doar pentru ca a simtit ca locul lui nu era acolo.

Candva, undeva exista un tip aparent foarte bine incins de chingile societatii, a terminat facultatea s-a insurat si a facut doi copii, el era un mic sef intr-o companie iar nevasta sa inginer, problema omului nostru era ca desi avea tot ce-i trebuie unui om din punct de vedere social si sentimental, nu simtea ca asta ar fi tot, ca asta e de fapt viata, ca misiunea lui personala ar fi sa lucreze pentru altii o viata apoi sa se retraga fiind un pensionar fericit. Simtea ce mai este ceva, iar aceasta senzatie nu-i dadea pace.
Intr-o zi s-a dus la munca cu demisia in brate, iar la motivul demisiei a scris: "nu ma astept sa intelegeti". A venit acasa si-a pus in geanta cateva lucruri, apoi a incercat sa-i explice partenerei sale de viata ce si cum... I-a spus sa-si refaca viata si ca desi stie ca ii va fi greu intr-o zi va putea sa-l ierte pentru asta.

Omul nostru s-a dus intr-un loc unde credea ca va gasi raspunsurile ce-l macinau, acest loc fiind o manastire, s-a calugarit si a inceput sa-si duca viata de om al lui Dumnezeu, dupa multe cercetari tot nu reusea sa inteleaga, mintea lui nu putea da sens anumit-or lucruri. A observat ca ceilalti calugari nu traiau chiar asa cum se cuvine si bineinteles ca nici el nu o facea.

Dupa 5 ani petrecuti in acea manastire s-a pus in genunchi si a spus:
Doamne iarta-ma pe mine pacatosul, iarta-ma daca voi cuteza sa judec acesti oameni care m-au primit in caminul lor, si care mi-au fost prieteni, dar eu cred ca nu poti arata altora cararea cea dreapta catre credinta daca tu insuti nu mergi pe ea. Nu poti fi un necredincios prin credinta. Asa ca eu astazi ma voi lepada  doar de aceste haine carora sufletul meu nu le face cinste, dar nu si de Tine. 

A plecat simtind ca locul lui nu e acolo.

Acestea fiind spuse omul nostru a pornit spre nicaieri, a muncit la negru o vreme si apoi a ajuns in America, calatorind intr-un confortabil container, de pe un vapor. 
Si uite asa ajuns in tara tuturor posibilitatilor s-a gandit serios ce sanse are si a conchis; s-a apucat de cersit!

Era deznadajduit dar cum speranta moare ultima, inca mai visa, majoritatea partenerilor sai de afaceri erau bosketi cu diploma pe care nu-i interesa catusi de putin sensul vietii sau mai stiu eu ce, individul nsotru le citea povesti le spunea bancuri le tinea predici. Intr-o zi le spuse o poveste cu talc, dupa o tacere lunga se aude un glas:
-Stii? Tu spui multe, vrute si nevrute vazute si nevazute, dar noi nu intelegem nimic!
Au izbucnit toti intr-un ras frenetic si au ciocnit sticlele cu ce avea fiecare prin ele. 

In acea noapte omul nostru s-a gandit la timp...trecusera 7 ani de cand locuia pe strazile Americii... Acele vorbe au declansat o senzatie de "locul meu nu este aici!" 
A doua zi si-a luat niste haine mai bune, s-a spalat in baia unui supermarket si a intrat intr-o librarie, citea cate o ora pe zi carti de spiritualitate si dezvoltare personala, a inceput sa recicleze din tomberoane sau de pe strada, nu doar sa cerseasca, i-a coptat si pe cativa din vechii lui colegi, in scurt timp a inchiriat un garaj, unde si locuia, si s-a apucat de reciclat calculatoare pe care le refacea din bucati si apoi le vindea. Dupa o vreme a observat ca se simtea cu adevarat bine, mai bine decat in vremurile lui bune, si-a dat seama ca nu e tot una a fi angajat cu a face ce vrei cand vrei, de a-ti urma ideile tale. Si-a dat seama ca scopul vietii este de fapt libertatea si progresul personal. A continuat asa pana a ajuns unul din cei mai bogati oameni ai Americii. 
Intrebat de ce a procedat asa a raspuns:

-Poate ce am facut eu trece usor la capitolul imoralitate, lasitate sau mai stiu eu ce, dar cred cu tarie ca atunci cand simti ca locul tau nu este acolo trebuie sa placi, altfel vei ajunge sa regreti fiecare zi pe care Dumnezeu ti-o ingaduie. 

Nu spun ca ar trebui sa facem ce a facut acest om, dar ce putem face e sa vrem mai mult de la noi insine si sa nu ne legam mental de alti oameni.
 

27 august 2012

Cine sunt EU?


V-ati pus vreodata intrebarea:
cine sunt eu?! O intrebare simpla si totusi, cine oare sunt eu?
Inainte de a citi in continuare luati o hartie si un pix si incercati sa raspundeti la aceasta intrebare.

Cine sunt eu?

 O varianta de raspuns poate fi:

Ca insasi rezonanta cuvantului ‘eu’ sunt o persoana libera cu un spirit linber…
Eu sunt o fiinta umana posesoare de ratiune, eu sunt pasional, pasionat, pasionant.

Eu sunt serios in gluma, harnic prin leneveala, ordonat printr-o dezordine masiva, si atat de sigur in popularitatea-mi.

Sunt un revolutionar uitat de dumnezeu in lumea sabloanelor, ‘seriilor’ zbatandu-ma sa ies din acest sistem atat de nociv pentru fiinta umana.

Sunt loial dar nu supus.

Eu pot pune zambetul pe chipul unor persone, si tot acelasi eu pot lasa o discutie in deriva plutind spre plictiseala.

Eu sunt pozitiv iubitor de oameni frumosi si total indiferent fata de idioti…
Eu sunt cel ce alege intr-o lume cu atat de multe de oferit…
Eu sunt un deschizator de drumuri si tot eu sunt acela ce poarta pe umeri responsabilitatea de a fi.
Eu sunt un creator fara insa a atinge granitele Marelui Creator.
Eu sunt o fiinta complexa in plina dezvoltare.
Eu sunt tot ceea ce se oglindeste in mine reflectandu-se frumos.
Eu sunt puternic dar inacelasi timp si flexibil neinsitand pe subiectivitate.
Eu sunt un magnet ce atrage bunastarea in viata sa.
Eu sunt liber pentru ca nu-mi las minte sa ma ingradeasca generand  sentimentele nocive.
Eu sunt pozitiv, relaxat, hotarat, amuzant, frumos, ingenios ,plinde viata si nu in ultimul rand avand un imens respect fata de tot ceea ce ma inconjoara…

Eu sunt eu iar dincolo de eu sta vesnicul si nesfarsitul eu!

Intr-un final noi suntem doar o descriere, pozitiva sau negativa… Depinde doar de noi ce vrem sa devenim, descrierea din acest moment reflecta gandurile noastre si bineinteles actiunile din trecut, acum poate fi momentul zero! De aici inainte ne putem orienta gandurile si actiunile spre realizarea unei descrieri exact asa cum ne-o dorim.

Putem fi ceea ce vrem sa fim... Atata timp cat intelegem ca schimbarea vine din interior.

 
Descrierea de mai sus este un model pe care-l puteti insa personaliza dupa propria dvs. existenta, formulati o descriere cat mai pozitiva apoi, cititi-o de indata ce va treziti, in fiecare dimineata.
 Concentrati-va asupra calitatilor, numai si numai asupra calitatilor.