28 august 2012

Urmeaza-ti calea...daca ai curaj!

Foarte multi oameni raman blocati in propria lor minte, si asta nu este nimic nou. Multi sufera in tacere fiind convinsi de faptul ca nu exista nici o solutie, se complac cu stoicism si intr-un final ajung la concluzia ca asa trebuie sa fie.
Bun, sunt oameni care nu vor mai mult in concluzie nu pot mai mult, dar exista si oameni care simt ca locul lor nu este acolo unde sunt acum, simt venind de undeva din interior un sentiment puternic ca se poate si altfel ca ei sunt de fapt altcineva. Majoritatea spun ca ar fi putut fi daca....aveau bani, nu aveau copii, erau nu stiu unde bla,bla.
Desi acesti oameni simt ca ar trebui sa-si urmeze visul totusi nu o fac.

Exista o poveste reala a unui om extraordinar care a trecut prin multe doar pentru ca a simtit ca locul lui nu era acolo.

Candva, undeva exista un tip aparent foarte bine incins de chingile societatii, a terminat facultatea s-a insurat si a facut doi copii, el era un mic sef intr-o companie iar nevasta sa inginer, problema omului nostru era ca desi avea tot ce-i trebuie unui om din punct de vedere social si sentimental, nu simtea ca asta ar fi tot, ca asta e de fapt viata, ca misiunea lui personala ar fi sa lucreze pentru altii o viata apoi sa se retraga fiind un pensionar fericit. Simtea ce mai este ceva, iar aceasta senzatie nu-i dadea pace.
Intr-o zi s-a dus la munca cu demisia in brate, iar la motivul demisiei a scris: "nu ma astept sa intelegeti". A venit acasa si-a pus in geanta cateva lucruri, apoi a incercat sa-i explice partenerei sale de viata ce si cum... I-a spus sa-si refaca viata si ca desi stie ca ii va fi greu intr-o zi va putea sa-l ierte pentru asta.

Omul nostru s-a dus intr-un loc unde credea ca va gasi raspunsurile ce-l macinau, acest loc fiind o manastire, s-a calugarit si a inceput sa-si duca viata de om al lui Dumnezeu, dupa multe cercetari tot nu reusea sa inteleaga, mintea lui nu putea da sens anumit-or lucruri. A observat ca ceilalti calugari nu traiau chiar asa cum se cuvine si bineinteles ca nici el nu o facea.

Dupa 5 ani petrecuti in acea manastire s-a pus in genunchi si a spus:
Doamne iarta-ma pe mine pacatosul, iarta-ma daca voi cuteza sa judec acesti oameni care m-au primit in caminul lor, si care mi-au fost prieteni, dar eu cred ca nu poti arata altora cararea cea dreapta catre credinta daca tu insuti nu mergi pe ea. Nu poti fi un necredincios prin credinta. Asa ca eu astazi ma voi lepada  doar de aceste haine carora sufletul meu nu le face cinste, dar nu si de Tine. 

A plecat simtind ca locul lui nu e acolo.

Acestea fiind spuse omul nostru a pornit spre nicaieri, a muncit la negru o vreme si apoi a ajuns in America, calatorind intr-un confortabil container, de pe un vapor. 
Si uite asa ajuns in tara tuturor posibilitatilor s-a gandit serios ce sanse are si a conchis; s-a apucat de cersit!

Era deznadajduit dar cum speranta moare ultima, inca mai visa, majoritatea partenerilor sai de afaceri erau bosketi cu diploma pe care nu-i interesa catusi de putin sensul vietii sau mai stiu eu ce, individul nsotru le citea povesti le spunea bancuri le tinea predici. Intr-o zi le spuse o poveste cu talc, dupa o tacere lunga se aude un glas:
-Stii? Tu spui multe, vrute si nevrute vazute si nevazute, dar noi nu intelegem nimic!
Au izbucnit toti intr-un ras frenetic si au ciocnit sticlele cu ce avea fiecare prin ele. 

In acea noapte omul nostru s-a gandit la timp...trecusera 7 ani de cand locuia pe strazile Americii... Acele vorbe au declansat o senzatie de "locul meu nu este aici!" 
A doua zi si-a luat niste haine mai bune, s-a spalat in baia unui supermarket si a intrat intr-o librarie, citea cate o ora pe zi carti de spiritualitate si dezvoltare personala, a inceput sa recicleze din tomberoane sau de pe strada, nu doar sa cerseasca, i-a coptat si pe cativa din vechii lui colegi, in scurt timp a inchiriat un garaj, unde si locuia, si s-a apucat de reciclat calculatoare pe care le refacea din bucati si apoi le vindea. Dupa o vreme a observat ca se simtea cu adevarat bine, mai bine decat in vremurile lui bune, si-a dat seama ca nu e tot una a fi angajat cu a face ce vrei cand vrei, de a-ti urma ideile tale. Si-a dat seama ca scopul vietii este de fapt libertatea si progresul personal. A continuat asa pana a ajuns unul din cei mai bogati oameni ai Americii. 
Intrebat de ce a procedat asa a raspuns:

-Poate ce am facut eu trece usor la capitolul imoralitate, lasitate sau mai stiu eu ce, dar cred cu tarie ca atunci cand simti ca locul tau nu este acolo trebuie sa placi, altfel vei ajunge sa regreti fiecare zi pe care Dumnezeu ti-o ingaduie. 

Nu spun ca ar trebui sa facem ce a facut acest om, dar ce putem face e sa vrem mai mult de la noi insine si sa nu ne legam mental de alti oameni.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu