Cum necum dorindu-ne mai mult sau mai putin fiecare dintre noi trece prin momentele care ucid o relatie dintre doi oameni, amoroasa sau de alta natura. Dintr-un oarecare motiv partenerii nu mai rezoneaza iar relatia lor se degradeaza neputand fi spalata cu nici un detergent universal pentru tigai. Partea amuzanta este ca dupa ce s-au despartit apare tristetea ca si-au pierdut timpul unu cu altul, apoi revolta si invinuirile dupa care pe orizontul mintii apare un soare stralucitor de URA... Mai pasind si pe alte cai in cautarea grauntelui de adevar observam ca...trupul este templul sufletului iar sufletul este templul spiritului care reprezinta esenta a ceea ce suntem. Bunnn,pe minunatul nostru trup avem tendinta de-al manji cu zecile noastre de vicii sau asa-zesele placeri nevinovate pana dam in boli si mama draq va fi bucuroasa pentru ca un noi fiu prin ignoranta sa i-a dat add, apoi cum noi suntem persfectionisti contempland bordura vedem ca ar fi imperios necesar sa trecem si la manjirea sufletului... Din pacate doar acest suflet detine programele noastre pozitive din viata asta... Iar el se murdareste in general cu suferintele inventate de minte, cu invidie, cu ignoranta, ura, etc. s.a.m.d. Dupa esuarea unei relatii pe o insula pustie perceputa ca fiind drept singuratate tot ce a fost frumos se transforma in mal, sau intr-o materie destul de scarboasa si informata cu o energie si mai si, partea draguta este ca pe timpul cat relatia a functionat partenerii au luat ce este mai bun unul de la celalalt fiecare reprezentand un anumit timp un dram de evolutie pentru celalalt. In loc sa ramanem cu ce a fost frumos si cu o lectie, noi aceste fiinte galactice fara antenute, facute dupa chipul si asemanarea creatorului preferam sa ne terfelim personalitatea si sufletul... Mai exista doamne singure care au trecut printr-o despartire cu aruncaturi de noroi si se intreaba de ce nu mai pot avea incredere de ce sunt singure de ce de ce? Pai distinse madame ce pot spune este ca programele alea pozitive de pe sufletel se pierd odata cu suferinta si mai este si partea de programare mentala care da intr-un soi de fobie si apar temerile si restul odata cu ele. Alegem sa ne degradam viata in toate aspectele ei cu o inconstienta desavarsita...de ce? Sau cum poate fi asa? Pentru ca nu ne pasa, pentru ca am devenit un soi de ignoranti, pentru ca nu mai avem respect nici macar pentru ceea ce suntem, pentru ca Ego-ul ne impinge sa cerem, sa ni se ofere, pentru ca ni se cuvine de fapt si de drept! Si uite asa marsaluim in formatie, dupa niste modele induse de cine trebe, avand senzatia ca alegem. Cat despre relatii ar fi indicat sa luam ce a fost invatatura si sa ne vedem linistiti de drum fara a ne mai face griji pentru probleme care inca nu exista....fiindca auto-premonitiile se cam indeplinsec fiindca nu sunt altceva decat autosugestie.
Iubiti in parametri normali, nu depasiti viteza si in special traiti frumos nu doar visati la asta. Ganduri bune si experiente pe masura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu