Pe principiul ca plecam in cautarea fericirii cu acelasi entuziasm cu care am porni in cautarea periutei de dinti a unei babute in mocirla unui iaz uitat de lume, am sa prabusesc gramatical cateva aberatiuni umanoid-apocaliptice! In aerul oscietatii romanesti s-a infiltrat un iz de schimbare, peste tot in jur vezi tone de teorii care mai de care mai abundente si mai pompoase pline de binefacaciuni pentru mult schingiuita fiinta umana de gandurile-i proprii si personale. Ohh da! Uite-i si pe unii propovaduitori ai minunatiei pe care vadit o reprezentam, dornici de a scoate in evidenta elitismul galactic sub semnul caruia am luat indubitabil, fiinta! Asadar si prin urmare in urbea noastra democratic-comunista s-a infiripat sentimentul eliberarii si mai cu seamna ideea ca vom afla adevarul despre mult discutata noastra identitate... De la controversatii atei, care nu cred in altceva decat in numele stiintei pana la astia care s-au dotat cu sabii de lumina, fulgere, iatacuri energetice, vrajitorii, vorbitori cu sfintii, calatorii astrale, zeci de Dumnezei ipotetici si milioane de misiuni personale care mai de care mai impaiate cu ideea importantei! Insa sub aceste milioane de teorii inca nu putem spune cu exactitate cine suntem, de aceea putini au maretia in sange si tot mai multi se scufunda in propriile lor temeri si convingeri despre ce si cum... Micimea sadita cu maxim interes in interiorul marimii fiinetei umane are roadele frumoase dar cu un gust otravitor, micimea creste in fiecare zi pentru ca preluarea tuturor negativitailor pamantului actioneaza ca un ingrasamant pentru aceasta. Ingrasamantul cel mai bogat in substante nutritive este frustrarea...aceasta va dubla rata de crestere a micimii, ceea ce inevitabil va reprezenta o recolta stufoasa. Partea buna este ca micimea nu v-a putea vreodata umple marimea fiintei umane in esenta, ii va invada doar mintea prin plantele idioteniei, prostiei si ignorantei. Ego-ul va tari fiinta umana demna de asa zisa Dumezeire, prin cocina degradarii de sine, prin iluzia ca autodistrugerea are ceva nobil in ea instaurand crezul ca poate reprezenta o virtute... In timp ce unii isi sapa linistiti plantatiile altii inventeaza conspiratiile vremii lor si totusi lumea asta este una pentru toti... Amuzanti sunt cei care incearca deformarea unui adevar inexistent sau necunoscut, ei respira si traiesc prin importanta menirii lor. Si totusi fiinta umana poate fi fericita, si totusi nu o face, omul poate alerga dar refuza...poate zambi dar asteapta anumite ocazii...poate face un bine dar ceva il retine...poate spune o vorba buna dar din pacate cunoaste doar cuvintele nu si emotia rostirii lor...omul poate fi om dar sistematic refuza. Nu putem opri evolutia...putem insa sa-i dam o directie spre micime sau spre dezvoltarea simtamintelor care ne inalta, cam singura certitudine pe care o avem. Important este ca invatatii care stiu una alta sa nu ne spuna doar ce trebuie sa facem ci si cum...
Dispar in neantul mintii mele simple dorindu-va ganduri inspirate!
)) Like! :D
RăspundețiȘtergere