Cum necum dorindu-ne mai mult sau mai putin fiecare dintre noi trece prin momentele care ucid o relatie dintre doi oameni, amoroasa sau de alta natura. Dintr-un oarecare motiv partenerii nu mai rezoneaza iar relatia lor se degradeaza neputand fi spalata cu nici un detergent universal pentru tigai. Partea amuzanta este ca dupa ce s-au despartit apare tristetea ca si-au pierdut timpul unu cu altul, apoi revolta si invinuirile dupa care pe orizontul mintii apare un soare stralucitor de URA... Mai pasind si pe alte cai in cautarea grauntelui de adevar observam ca...trupul este templul sufletului iar sufletul este templul spiritului care reprezinta esenta a ceea ce suntem. Bunnn,pe minunatul nostru trup avem tendinta de-al manji cu zecile noastre de vicii sau asa-zesele placeri nevinovate pana dam in boli si mama draq va fi bucuroasa pentru ca un noi fiu prin ignoranta sa i-a dat add, apoi cum noi suntem persfectionisti contempland bordura vedem ca ar fi imperios necesar sa trecem si la manjirea sufletului... Din pacate doar acest suflet detine programele noastre pozitive din viata asta... Iar el se murdareste in general cu suferintele inventate de minte, cu invidie, cu ignoranta, ura, etc. s.a.m.d. Dupa esuarea unei relatii pe o insula pustie perceputa ca fiind drept singuratate tot ce a fost frumos se transforma in mal, sau intr-o materie destul de scarboasa si informata cu o energie si mai si, partea draguta este ca pe timpul cat relatia a functionat partenerii au luat ce este mai bun unul de la celalalt fiecare reprezentand un anumit timp un dram de evolutie pentru celalalt. In loc sa ramanem cu ce a fost frumos si cu o lectie, noi aceste fiinte galactice fara antenute, facute dupa chipul si asemanarea creatorului preferam sa ne terfelim personalitatea si sufletul... Mai exista doamne singure care au trecut printr-o despartire cu aruncaturi de noroi si se intreaba de ce nu mai pot avea incredere de ce sunt singure de ce de ce? Pai distinse madame ce pot spune este ca programele alea pozitive de pe sufletel se pierd odata cu suferinta si mai este si partea de programare mentala care da intr-un soi de fobie si apar temerile si restul odata cu ele. Alegem sa ne degradam viata in toate aspectele ei cu o inconstienta desavarsita...de ce? Sau cum poate fi asa? Pentru ca nu ne pasa, pentru ca am devenit un soi de ignoranti, pentru ca nu mai avem respect nici macar pentru ceea ce suntem, pentru ca Ego-ul ne impinge sa cerem, sa ni se ofere, pentru ca ni se cuvine de fapt si de drept! Si uite asa marsaluim in formatie, dupa niste modele induse de cine trebe, avand senzatia ca alegem. Cat despre relatii ar fi indicat sa luam ce a fost invatatura si sa ne vedem linistiti de drum fara a ne mai face griji pentru probleme care inca nu exista....fiindca auto-premonitiile se cam indeplinsec fiindca nu sunt altceva decat autosugestie.
Iubiti in parametri normali, nu depasiti viteza si in special traiti frumos nu doar visati la asta. Ganduri bune si experiente pe masura.
2 iulie 2013
1 iulie 2013
Principii tampite intr-o identitate falsa
Pe principiul ca plecam in cautarea fericirii cu acelasi entuziasm cu care am porni in cautarea periutei de dinti a unei babute in mocirla unui iaz uitat de lume, am sa prabusesc gramatical cateva aberatiuni umanoid-apocaliptice! In aerul oscietatii romanesti s-a infiltrat un iz de schimbare, peste tot in jur vezi tone de teorii care mai de care mai abundente si mai pompoase pline de binefacaciuni pentru mult schingiuita fiinta umana de gandurile-i proprii si personale. Ohh da! Uite-i si pe unii propovaduitori ai minunatiei pe care vadit o reprezentam, dornici de a scoate in evidenta elitismul galactic sub semnul caruia am luat indubitabil, fiinta! Asadar si prin urmare in urbea noastra democratic-comunista s-a infiripat sentimentul eliberarii si mai cu seamna ideea ca vom afla adevarul despre mult discutata noastra identitate... De la controversatii atei, care nu cred in altceva decat in numele stiintei pana la astia care s-au dotat cu sabii de lumina, fulgere, iatacuri energetice, vrajitorii, vorbitori cu sfintii, calatorii astrale, zeci de Dumnezei ipotetici si milioane de misiuni personale care mai de care mai impaiate cu ideea importantei! Insa sub aceste milioane de teorii inca nu putem spune cu exactitate cine suntem, de aceea putini au maretia in sange si tot mai multi se scufunda in propriile lor temeri si convingeri despre ce si cum... Micimea sadita cu maxim interes in interiorul marimii fiinetei umane are roadele frumoase dar cu un gust otravitor, micimea creste in fiecare zi pentru ca preluarea tuturor negativitailor pamantului actioneaza ca un ingrasamant pentru aceasta. Ingrasamantul cel mai bogat in substante nutritive este frustrarea...aceasta va dubla rata de crestere a micimii, ceea ce inevitabil va reprezenta o recolta stufoasa. Partea buna este ca micimea nu v-a putea vreodata umple marimea fiintei umane in esenta, ii va invada doar mintea prin plantele idioteniei, prostiei si ignorantei. Ego-ul va tari fiinta umana demna de asa zisa Dumezeire, prin cocina degradarii de sine, prin iluzia ca autodistrugerea are ceva nobil in ea instaurand crezul ca poate reprezenta o virtute... In timp ce unii isi sapa linistiti plantatiile altii inventeaza conspiratiile vremii lor si totusi lumea asta este una pentru toti... Amuzanti sunt cei care incearca deformarea unui adevar inexistent sau necunoscut, ei respira si traiesc prin importanta menirii lor. Si totusi fiinta umana poate fi fericita, si totusi nu o face, omul poate alerga dar refuza...poate zambi dar asteapta anumite ocazii...poate face un bine dar ceva il retine...poate spune o vorba buna dar din pacate cunoaste doar cuvintele nu si emotia rostirii lor...omul poate fi om dar sistematic refuza. Nu putem opri evolutia...putem insa sa-i dam o directie spre micime sau spre dezvoltarea simtamintelor care ne inalta, cam singura certitudine pe care o avem. Important este ca invatatii care stiu una alta sa nu ne spuna doar ce trebuie sa facem ci si cum...
Dispar in neantul mintii mele simple dorindu-va ganduri inspirate!
Dispar in neantul mintii mele simple dorindu-va ganduri inspirate!
30 aprilie 2013
Gandurile tale fac diferenta!
Trăim într-o lume agitată şi mult prea dezorientată şi asta nu cred că mai reprezintă o noutate. Viaţa ne împinge înainte cu o viteză de 24 de ore pe zi fără a ne putea opune cumva, lucrurile se schimbă într-o secundă, priveşti în urma ta şi obserivi că tot ce ai făcut până în acest moment s-a prăbuşit! Inevitabil apare elegantul şi interminabilul, de ce?
Plecând de la ideea că viaţa se mişca într-un ritm alert singura posibilitate de lua controlul asupra ei este să anticipezi ce se va întâmpla, mental poţi păşi în viitor! Este strict necesar să nu te laşi luat de vârtejul acesta al vieţii lăsând să-ţi treacă zilele, lunile, anii apoi să te trezeşti că ai făcut numai idioţenii. Eşti aruncat din vârtej brusc... Te trezeşti că ai muncit pentru idealurile altora şi-ţi dai seama că ai fost doar o piesă insignifiantă... Realizezi că te-ai întovărăşit la un drum cu oamenii nu tocmai potriviţi, eşti uluit de ceea ce ai făcut si te întrebi unde naiba am fost atâta timp, de ce oare nu am văzut? Rămâi acolo cu o sumedenie de întrebări şi rişti să fii dezamăgit. Însă indiferent care este situaţia nu uita că...
Un eşec te împinge mai aproape de ceea ce eşti tu cu adevărat!
Când se termina un drum începe întotdeauna altul, important este să priveşti în urma ta şi să înţelegi ce şi de ce nu a mers, ce anume vrei şi ce anume vei face.
Cel mai important lucru este comunicarea cu tine însuţi. Felul în care-ţi spui ţie ce şi cum va determina acţiunile tale.
Cândva, undeva un om cu potenţial uriaş s-a pregătit pentru a deveni public speaker dar nu a reuşit niciodată să se urce pe acea scenă, întrebat fiind de ce a spus: ajung acolo ştiu că urmează să intru pulsul îmi creşte încep să transpir simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că pur şi simplu.. NU POT SĂ O FAC!
Un alt speaker de succes care a inspirat milioane de oameni a fost întrebat ce simte înainte să urce pe scenă iar acesta a spus: ajung acolo ştiu că urmează să intru pulsul îmi creşte încep să transpir simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că... SUNT PREGĂTIT!!!
Aceiaşi situaţie abordată diferit, aşa că indiferent unde te afli acum, fie că treci printr-un eşec fie că te străduieşti să construieşti ceva fii atent la felul în care îţi spui chestii... Te va ţine focusat pe obiectiv iar rezultatele vor fi uimitoare!
Gânduri bune şi alegeri inspirate!
Plecând de la ideea că viaţa se mişca într-un ritm alert singura posibilitate de lua controlul asupra ei este să anticipezi ce se va întâmpla, mental poţi păşi în viitor! Este strict necesar să nu te laşi luat de vârtejul acesta al vieţii lăsând să-ţi treacă zilele, lunile, anii apoi să te trezeşti că ai făcut numai idioţenii. Eşti aruncat din vârtej brusc... Te trezeşti că ai muncit pentru idealurile altora şi-ţi dai seama că ai fost doar o piesă insignifiantă... Realizezi că te-ai întovărăşit la un drum cu oamenii nu tocmai potriviţi, eşti uluit de ceea ce ai făcut si te întrebi unde naiba am fost atâta timp, de ce oare nu am văzut? Rămâi acolo cu o sumedenie de întrebări şi rişti să fii dezamăgit. Însă indiferent care este situaţia nu uita că...
Un eşec te împinge mai aproape de ceea ce eşti tu cu adevărat!
Când se termina un drum începe întotdeauna altul, important este să priveşti în urma ta şi să înţelegi ce şi de ce nu a mers, ce anume vrei şi ce anume vei face.
Cel mai important lucru este comunicarea cu tine însuţi. Felul în care-ţi spui ţie ce şi cum va determina acţiunile tale.
Cândva, undeva un om cu potenţial uriaş s-a pregătit pentru a deveni public speaker dar nu a reuşit niciodată să se urce pe acea scenă, întrebat fiind de ce a spus: ajung acolo ştiu că urmează să intru pulsul îmi creşte încep să transpir simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că pur şi simplu.. NU POT SĂ O FAC!
Un alt speaker de succes care a inspirat milioane de oameni a fost întrebat ce simte înainte să urce pe scenă iar acesta a spus: ajung acolo ştiu că urmează să intru pulsul îmi creşte încep să transpir simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că... SUNT PREGĂTIT!!!
Aceiaşi situaţie abordată diferit, aşa că indiferent unde te afli acum, fie că treci printr-un eşec fie că te străduieşti să construieşti ceva fii atent la felul în care îţi spui chestii... Te va ţine focusat pe obiectiv iar rezultatele vor fi uimitoare!
Gânduri bune şi alegeri inspirate!
28 martie 2013
Viata...
A fost odată un bărbat căruia i-a murit soţia, astfel încât el locuia împreună cu cele două fete ale sale, care erau din fire foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări... la unele ştia să le răspundă, la altele nu...
Tatăl lor îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, de aceea într-o zi şi-a trimis fetele să petreacă o perioada de timp în casa unui înţelept. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau.La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.
Ce vei face? O întrebă sora ei.
Voi ascunde fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, imivoi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi astfel orice raspuns va avea, se va înşela! Cele două fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditând. - Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
Depinde de tine căci este în mâinile tale...
Că suntem conştienţi sau nu că suntem dispuşi să acceptăm sau nu viaţa noastră este în mâinile noastre... Modalitatea de a percepe lucrurile va determina acţiunile...
Tatăl lor îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, de aceea într-o zi şi-a trimis fetele să petreacă o perioada de timp în casa unui înţelept. Acesta ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau.La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.
Ce vei face? O întrebă sora ei.
Voi ascunde fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, imivoi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi astfel orice raspuns va avea, se va înşela! Cele două fete au mers într-o clipă la înţelept şi l-au găsit meditând. - Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
Depinde de tine căci este în mâinile tale...
Că suntem conştienţi sau nu că suntem dispuşi să acceptăm sau nu viaţa noastră este în mâinile noastre... Modalitatea de a percepe lucrurile va determina acţiunile...
18 martie 2013
Prosperitate
Un munte de bani nu te va face să te simţi prosper... pentru că atunci când vei ajunge la o anumită sumă vei ridica standardele...
Pentru că a creşte este viaţa, dacă vrei să creşti intelectual o poţi face, dacă vrei să creşti emoţional o poţi face, dacă vrei să oferi mai mult o poţi face!
Dar crescând şi simţindu-te totuşi insignifiant înseamnă a fi intodeauna sărac!!!
Majoritatea oamenilor au tendinţa de a fi nefericiţi pentru că ei consideră, nu că n-au oferit destul, ci că nu li sa oferit cât ar fi meritat. Fiecare om are în viaţa să câte ceva pentru care ar trebui să fie recunoscător, fiecare om are un punct de plecare în viaţa sa, fiecare dintre noi poate alege să crească şi să se simtă bine cu el însuşi... Prosperitatea este o stare, este ceva care se simte, este recunoştinţa şi bucurie...
Ganduri bune...
Pentru că a creşte este viaţa, dacă vrei să creşti intelectual o poţi face, dacă vrei să creşti emoţional o poţi face, dacă vrei să oferi mai mult o poţi face!
Dar crescând şi simţindu-te totuşi insignifiant înseamnă a fi intodeauna sărac!!!
Majoritatea oamenilor au tendinţa de a fi nefericiţi pentru că ei consideră, nu că n-au oferit destul, ci că nu li sa oferit cât ar fi meritat. Fiecare om are în viaţa să câte ceva pentru care ar trebui să fie recunoscător, fiecare om are un punct de plecare în viaţa sa, fiecare dintre noi poate alege să crească şi să se simtă bine cu el însuşi... Prosperitatea este o stare, este ceva care se simte, este recunoştinţa şi bucurie...
Ganduri bune...
12 martie 2013
Fericire...
Păşind astăzi pe drumul existenţei mi-a căzut în cap de undeva din neant cuvântul fericire... L-am auzit de mii de ori şi l-am citit cam tot de-atâtea... Ce este fericirea de fapt? Sunt oamenii în general fericiţi? Sunt eu fericit?
Percepţia despre fericire este una... materială... Dacă ai casa eşti fericit dacă ai maşina eşti fericit dacă ai un partener frumos eşti fericit în concluzie dacă ai o situaţie materială bună eşti fericit!!!! Da' ce ne facem tovarăşi cu aia care au deja toate astea şi nu-s fericiţi? Păi îi putem judeca şi cataloga drept ignoranţi! Păi dacă ai faimă şi parale de ce naiba nu poţi fi fericit? Ar întreba cu stoicism un hâtru bun de gură... Întrebare la care cei vizaţi nu prea ar şti ce să răspundă...
Lucrurile de pe lumea asta sunt făcute pentru a ne sluji existenţei şi evoluţiei, majoritatea însă le slujesc ei lor şi uite aşa a avea devine cumva a fi... Pentru scurtă durată însă... Ai cumpărat o casă eşti fericit atunci, după 6 luni devine un lucru normal te-ai obişnuit cu ea şi ţi se pare că a fost acolo dintodeauna, şi parcă ai simţi un pic c-ai merita una mai mare şi tot aşa cu fiecare lucru pe care-l obţii, şi tot umblând să obţii nu vei avea niciodată timp să te bucuri de ceea ce ai...
Se spune că eşti ceea ce faci, eu unu sunt de acord, munca pe care o desfăşori intru societate şi în cadrul căreia îţi petreci o mare parte din viaţă este cine şi ce eşti tu de fapt... Bufff ar sări unii cu un.."pe naiba" răsunător... Ehhh stai un pic stimabile că nu terminai vorba... Munca este evoluţie doar în momentul în care ai găsit domeniul de activitate care-ţi place şi cu care eşti împăcat, acel ceva care aduce un plus de valoare... Majoritatea oamenilor urăsc ceea ce fac, urăsc ziua de luni şi aşa mai departe... Dacă tu urăşti ceea ce faci şi eşti acolo 5 zile pe săptămână, timp în care eşti nefericit, cum vei evolua?
Dacă tu nu eşti împăcat cu activitatea pe care o desfăşori implicit îţi vor lipsi şi lucrurile iar când lucrurile lipsesc iar eşti nefericit... În concluzie eşti frustrat că ai o meserie în care nu te regăseşti, şi în general dacă nu te regăseşti vei câştiga exact atâta cât îţi trebuie să trăieşti sau mai puţin chiar. Cât eşti la muncă eşti nefericit iar când ajungi acasă şi vezi că nu ai ce vrei iar eşti nefericit rezultatul va fi???
Fericirea nu ţine de materie clar, au fost oameni care s-au împăcat cu ei înşişi găsindu-şi fericirea într-o închisoare! Primul pas ar fi să schimbi domeniul de activitate dacă nu-ţi place, gândeşte-te ce ai face oricum chiar de ai fi plătit sau nu şi... fă-l! Apoi când te vei împăca cu locul de unde îţi vin banii ei vor veni iar dacă vei fi fericit dorindu-ţi un lucru nu frustrat că nu-l ai, vor fi mai multe şanse să-l obţii pentru că nu vei fi mereu în contradicţie cu universul...
Fericirea este o stare şi pentru început poate veni din activitatea pe care o desfăşori responsabil şi cu plăcere. Iar activitatea care îţi place te va conduce către progres pentru că vei fi motivat să-l cauţi...
Gânduri bune şi... alegeri inspirate!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)